Respect

Hawaian Airlines. Principala companie aeriană din (evident) Hawaii. Un zbor de o oră de la Seattle către un aeroport din Montana care are dimensiunea autogării de la mine din Drăgășani. Zborul liniștit. Începe coborârea, suntem anunțați să facem procedurile înaintea aterizării: pus centuri, aranjat măsuțele. Începe și vântul, că de ce să fie totul lin și fără zgâlțâieli? Insoțitoarea de bord, care as fi jurat ca începe iar sa ne instruiasca sa ne punem centurile și sa nu mai țipăm atâta, ca ne facem naiba de râs, ne anunță liniștită: "Dragi călători, avem printre noi un om cu adevărat special. Nu este ziua lui azi, dar am fost anunțati ca este veteran al războiului din Vietnam și ne face onoarea sa zboare cu linia noastră aeriană. Ii mulțumim pentru serviciul adus țării și pentru ca ne-a ales! " Fix pe la jumătatea anunțului, pe o zgâlțâială de ne-a dat la toți fiori, se ridică de pe scaun taman veteranul. Am crezut ca se ridică în picioare sa îl vedem. Nu. Îl tăia să se ducă la toaletă. Nu a îndrăznit niciun însoțitor de bord sa îl așeze la loc. Omul s-a strecurat, sigur pe el, printre rânduri, a deschis ușa toaletei și a dispărut. Eram toți: "Băbăiatule, nu o fi auzit anunțul? Nu o ști că aterizăm? Nu o simți că se dejghină avionul?" Peste 5 minute iese omul din toaletă la fel de calm, tot pe zgâlțâială. Se repede toată lumea cu felicitările pe el: "Thank you for your service! " Unii l-au mângâiat prietenește pe spate. Impresionantă manifestare de recunoștință chiar dacă războiul în sine nu ar fi fost opțiunea tuturor. Nu știu nici acum dacă omul a auzit anunțul acela sau dacă a simțit admirația celor din jurul lor. Vă zic doar ca eu am simțit respect că, la cât de aruncat de colo-colo era avionul, a ieșit de la budă cu pantalonii uscați. Cel puțin pe exterior...